Diversitatea de opinii asupra lecturii m-a făcut să mă întreb adesea ce înseamnă o carte bună, de ce există asemenea registru de reacții, de la lauda neîndoielnică la negarea înverșunată. S-ar zice că fiecare cititor e îndrituit să-și valorizeze cărțile în funcție de preferințe, gusturi, formație culturală. Totuși cartea nu i-a ajuns sub ochi ca la un inocent care n-a
“Înaltă, zveltă, oacheșă, cu sânii explodând sub bluzele prea strânse și părul bogat care îi îmbrățișa fundul arcuit, Lacrima era o apariție… Îi plăcea la nebunie să se joace cu bărbații de care era înconjurată aproape tot timpul, să-i surprindă vrăjiți de formele ei voluptuoase, să le fixeze privirea și să-i întrebe cu un surâs ștrengăresc în colțul gurii:《Placiol tut
A vorbi despre o carte înseamnă oare a da imediat un verdict? Sari direct în laudă sau în negare ori mai degrabă procedezi precum cei de la marketing care-ți vor vorbi despre ajunsurile și neajunsurile mărfii îndelung, dar fără să mai zică și preţul, adică exact informaţia pe care o așteptai. Azi voi opta pentru un verdict inițial imediat –
Nu mi se par verosimile, au un fantastic imperfect și este căutată cu dinadinsul perspectiva malefică ori letală a imponderabilelor lumii. Până la urmă însă, dacă privim natura intrinsecă a acestor personaje ”rele”, constatăm prezenţa lor în toposurile populare, astfel încât cărţile horror își pierd principala lor miză – ființa malefică originală. Astfel de tipărituri mizează mai degrabă pe povestea
Impreuna cu distinsii autori Doina Roman si Teodor Hossu-Longin am purtat cea mai animata discutie cu elevii de pana acum din programul prietenului Teo “Cu cartea prin liceu”. Sau ei cu noi… Ce ii mai poti spune unei fete de clasa a X-a care face baschet, aikido, pian, debate si dans? Ce sfaturi sa mai dai unui baiat de 16