La Motru, prin ochii liceenilor

admin/ March 5, 2019/ Opinii/ 0 comments

Adelina Traicu (Colegiul “George Coșbuc” Motru)

Până să ajungi “Cu cartea prin liceu” trebuie să treci cu ea prin minte, suflet sau prin inimă. Să iubesti cititul, scrisul și să ai dorința aia de a descoperi orice, indiferent de subiect sau om. Așa a fost și în cazul nostru, elevii de la Colegiul Național “George Coșbuc”, încântați nevoie mare când am auzit că va sosi un autor în liceu. Acum, vorbind doar pentru mine, nu am avut o mare înclinație spre literatura română contemporană, i-am acordat puține șanse, însă, după ce cunoști un scriitor “în carne și oase”, care a scris acum un an, sau poate 20, și care îți poate vorbi despre lumea literară și universul personal al cărții, parcă ai o altă perspectivă. Discuția cu dl Teodor Hossu-Longin și dl Dan Matei a rămas pentru noi una din care s-au desprins multe idei: cea clasică a importanței literaturii pentru tineri și nu numai, a cunoașterii temelor, gândurilor care se scriu dintr-o Românie actuală, dar și multe recomandări de lecturi sau autori. S-a vorbit în cadrul evenimentului despre nume cunoscute (G.G. Marquez, F.M. Dostoievski) dar și unele cu care ar “trebui” să ne familiarizăm (Doina Ruști, Cosmin Perța, Cristian Fulaș, etc) Un lucru e cert: mai dorim astfel de discuții (a se observa diferența monolog-dialog). A fost o evadare din lumea școlii în cea a cărții.

Robert Bejinaru (Colegiul Tehnic Motru)

Întâlnirea cu un scriitor viu, o noutate atât pentru mine, cât și pentru colegii mei, având în vedere că nouă ne-a fost insuflată ideea cum că “scriitorii sunt morți și trăiesc doar în manualul de română”. Scriitorii sunt vii, tangibili, ba chiar sparg tiparele și nu reprezintă o entitate ce se crede net superioară, care n-are ce discuta cu niște puști de liceu. Dealtfel, personal, îmi creasem impresia că scriitorul, un boem ca formă existențială, este un munte de melancolie și de nonconformism. Nici pe jumătate nu mi-a fost confirmată părerea asta.
Întâlnirea, pentru c-așa cum am și început, a fost pur și simplu o întâlnire, nimic formal, ba plutea senzația de degajare, contrar impresiei inițiale pe care o dădea cadrul. Domnul Teodor Hossu-Longin m-a lăsat cu impresia, dincolo de vasta cultură pe care o posedă, fapt antrenat și de job-urile, diferite de cel de scriitor, pe care le-a avut dumnealui de-a lungul vieții, că este o persoană de o jovialitate rară. Așa cum am spus, senzația nu era de încordare, asta datorită, în primul rând, dumnealui. Un coleg chiar a venit la mine la sfârșitul discuției și a punctat “bă, ce șmecher e Hossu ăsta”. Cât se poate de colocvială discuția cu al meu tovarăș, cât se poate de justă și sinceră. Și da, Hossu, scriitorul “pogorât” din București într-un semi-sat, discuta cu niște semi-maturi lucruri serioase, combinate cu glume totodată.
Discuțiile au acoperit o plajă largă, satisfăcând curiozitățile elevilor. De la comunism la stand-up, de la televiziune la sport. Personal, l-am întrebat două lucruri, ceva legat de perioada comunismului și, în treacăt, echipa favorită dintre Barcelona și Real Madrid. Răspunsul m-a bucurat și, numai faptul că suntem fani ai aceleiași echipe e un motiv întemeiat pentru o următoare întâlnire (cu siguranță că dumnealui empatizează cu vorbele mele). De îmbogățirea culturii într-un mediu propice, colocvial, nici nu cred că mai e nevoie să amintesc. Gustul lăsat în urma participării la un mic episod al proiectului “Cu cartea prin liceu” este unul dulce și, cu siguranță, m-aștept la o reîntâlnire, chit că fiind în clasa a 12-a nu-mi prea mai permite. Plus că n-am apucat să cer un pont pe Champions League. M-ajuta și pe mine, că sunt puști…

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>
*
*