Cu cartea prin liceul din amintiri

admin/ October 4, 2018/ 5 minute/zi/ 0 comments

În toamna asta crește peste zi un soare de parcă s-ar hrăni cu zgărcenie din căldura pe care ne-a dat-o vara, iar noi ne agățăm de el la amiază, sperând să nu plece prea curând.
În curtea liceului “Grigore Moisil” din București, câțiva copii joacă fotbal. Ne uităm la ei și ne prinde nostalgia. Eu povestesc că visez în fiecare an ceva care mi se pare crunt, că fac din nou liceul, cu toate că știu că l-am terminat și am luat “bacul”, Teodor spune că și el visează că intră la liceu a doua oară, dar el e bucuros atunci, știe că nu se poate întâmpla nimic, deoarece a mai absolvit o dată examenul de capacitate și e relaxat.
Așa o fi? Toți visăm toamna școala prin care am trecut? Am căzut de acord că anii de liceu sunt speciali, asimilăm cel mai mult și de aceea noi îi ținem minte cu drag, iar ei ne bântuie visele.
Am intrat în clasa profesorului dr. Gabriel Adrian Mirea care ne-a povestit înainte cu mare entuziasm câte ceva despre elevii lui.
Eu m-am emoționat când mi-am dat seama că în fața noastră sunt peste patruzeci de minți proaspete cu fețe tinere și curioase și am avut o senzație de călătorie înapoi în timp. M-am văzut undeva în banca a doua, în uniforma de liceu, aia care era obligatorie și semăna cu un sac blumarin cu bretele.
Noroc că Teodor e mai obișnuit cu întâlnirile din liceu, doar e un proiect gândit și realizat de el, pe care îl derulează des, așa că vorbește liber, lejer, face elegant apropierea între elevii de clasa a IX-a și noi.
În ora care nici nu știu când a trecut, s-a discutat despre cărți, poezie, traduceri, scrisul în limba română și în limba engleză, despre ce înseamnă să fii scriitor, despre cât se câștigă sau nu din scris, iar copiii s-au deschis, au pus întrebări, s-au destins, au căpătat încredere iar întâlnirea a devenit interactivă
Oameni buni, n-am decât cuvinte de laudă pentru domnul profesor dr. Gabriel Mirea care se străduiește să organizeze asemenea evenimente. Am dăruit copiilor cărțile primite special pentru această întâlnire de la Editura Paralela 45. A sunat soneria de pauză, dar nimeni n-a plecat, au stat lângă noi să mai pună întrebări, să mai vorbim puțin.
Știți cu ce sentiment ne-am despărțit? Cu sentimentul că se poate, când vrei ceva cu adevărat, când pui suflet, totul e posibil!
Mulțumesc, Teodor Hossu-Longin, mulțumesc, Mirea Gabriela pentru frumusețea și firescul lucrurilor pe care le faceți din pasiune.
P.S. În următoarea viață, vreau să mă fac profesoară!

Doina Roman

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>
*
*