Primul raft al prozei româneşti contemporane (Ioan Groșan)

admin/ October 29, 2017/ Recenzii/ 0 comments

     Multă lume din zona criticii literare s-a întrebat şi se-ntreabă când o să apară o carte de proză care să construiască o ficţiune coerentă şi estetic valoroasă asupra evenimentelor care au marcat viaţa României începând din Decembrie ’89 şi continuând în primii ani după ceea ce se mai numeşte Revoluţie, adică o viziune unitară (aceasta neexcluzând subiectivităţile autorului) asupra Pieţii Universităţii, a mineriadelor, a “fesenizării ” ţării, cu scurtul interval al preluării puterii de către Convenţia Democratică etc. Desigur, încercări în acest sens au mai fost (nu numai în literatură, ci şi în film, de pildă), dar ele purtau amprenta fragmentarismului şi erau mai degrabă pagini ori secvenţe ce se apropiau mai mult de mărturia directă, personală, asupra celor întâmplate, decât de “ficţionalizarea” lor. Însă iată că avem acum o primă încercare (reuşită, în opinia mea, în sensul celor amintite mai sus), romanul “Mortua Est” al lui Teodor Hossu-Longin, a cărui primă carte, “Crima şi alte povestiri”, a luat şi premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor.

     Să ne înţelegem: “Mortua est” nu este chiar Romanul, însă el deschide o cale extrem de fertilă, având un dublu avantaj: autorul, deşi foarte tânăr în ultimii ani ai ceauşismului, a trăit lucid acea epocă, deci ştie “cum a fost”, iar ceea ce a urmat e privit tocmai din această perspectivă lucidă şi uşor sarcastică (oarecum asemănătoare, dacă mi se permite această comparaţie, cu perspectiva tinerilor de azi care s-au manifestat în marile oraşe ale ţării contra PSD-ului). Eroul său, Mircea, este un introvertit, un selfmademan care încearcă să se regăsească, să se construiască pe sine, pe fundalul unui timp buimac, trecând prin experienţe ce-l vor marca decisiv, precum Piaţa Universităţii, mineriadele, emigrarea şi chinul de a se acomoda în Occident, reîntoarcerea acasă ş.a.m.d. Construcţia epică nu e liniară, de tip A-B-C-D, ci e compusă din flash-back-uri şi reveniri în prezentul acţiunii, alternând secvenţele de monolog interior, transcris exemplar în stil indirect liber, cu episoade “realiste”, în care n-am cum să nu remarc fluenţa şi firescul (atît de greu de obţinut în proză!) al dialogurilor şi instinctul narativ sigur în care sunt relatate, de pildă, scene din calvarul emigrării.

     În plus, Teodor Hossu-Longin are ştiinţa creionării personajelor în crochiuri simple, dar greu de uitat, precum portretele în agua forte ale mamei, tatălui, prietenului Zob, senzualei bulgăroaice Bilyana. E aici, în derularea întâmplărilor povestite, o capacitate imagistică de sorginte de-a dreptul cinematografică.

     Concluziv: prin “Mortua Est”, Teodor Hossu-Longin intră pe primul raft al prozei româneşti contemporane.

Autor: Ioan Groșan

 

 

 

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>
*
*